CLASA VIII - TRANSPORTURILE 1
Acum 6 ani
o fetita care va impartaseste (rar ca asa e bine la oameni importanti) din vasta ei experienta de catva anisori



1. Iată-l pe Apolodor Fost, pe vremuri, călător. Să reţinem cel puţin Faptul că e pinguin. . Lângă el e Amedeu, Cel mai cumsecade leu, Cântăreţ la clarinet Şi, din când în când, poet. . Blondul din fotografie Este cangurul Ilie. Fiind cangur, aşadar, Are şorţ cu buzunar. . Pe toţi trei, iubindu-i foarte, Vi i-am adunat în carte. ………. | 2. Câteodată, foarte rar, Amedeu e grădinar. . Azi, pe când stropea şi el Un ghiveci cu muşeţel, Ploaia a-nceput să pice Şi, deodată, Amedeu, Încruntat ca orice leu, Tremură puţin şi zice! -Vai, săracul muşeţel! Ce să-i faci? Păcat de el! Ploaia asta o să-l strice… . Şi-a fugit la adăpost. . Iar sărmanul muşeţel, Părăsit şi fără rost, S-a simţit destul de prost Până când Apolodor I-a sărit în ajutor. ………… | 3. Muzica e o minune Când o faci cu pasiune. . Ce ne cântă Amedeu? Uvertura la Orfeu… . Dar, când stai prea mult la soare, Dacă nu-ţi pui pălărie, Chiar şi fără melodie, Capul, sigur că te doare. . Cunoscând acest simptom, Deseori văzut la om, Iată că Apolodor Împreună cu Ilie Cară umbra unui pom Lângă muzicantul lor… ………….. | 4. Amintim că orice minge Prin culoare se distinge. . Câte una se mai poate (Dacă are greutate) Fără vina nimănui Să producă un cucui. . De-asta e Apolodor Şi la sport prevăzător… ………….. |
5. Cum, de fapt, orice cântar Te înşeală foarte rar, Am să aflu, gram cu gram, Câte kilograme am… . Prea sunt greu! Sau e stricat, Sau acest automat Nu-şi cunoaşte nici măcar Meseria de cântar. . Mă temusem de pomană: A avut şi el o toană… …………. | 6. Pentru că la piaţă, azi Se aflau atâţia brazi, Până seara Amedeu Şi-a făcut un pom de leu. . Iată pomul lui Ilie: N-are nici o jucărie. Pentru canguri sunt normale Darurile vegetale. . Mai adaug şi susţin Că, făcut din crengi de pin, Pomul pentru pinguin E frumos când este plin. ………….. | 7. Zilele de carnaval Se sfârşesc cu „Mare Bal”. . Deci, aflând acestea toate Din afişe colorate Şi gândindu-se, cei trei, De la bal că nu se poate Să lipsească tocmai ei, Şi-au făcut în graba mare Toate cele necesare. . Şi acuma, când au mască, Cine să-i mai recunoască?… ………….. | |
8. Bulgărele mic (fireşte, Dacă se rostogoleşte) Se preface în morman, . Iar un morcov şi-un tăciune Fac din bulgăre un june Pinguin sau pelican. . Dar un pinguin răceşte, Cât ar fi de dolofan, Chiar când este pelican (Dacă este frig, fireşte) Deci, e foarte necesar Să-i pui şapcă şi fular. ……………. | 9. Sigur că Apolodor Este cel mai bun schior. . Îl vedeţi cum se descurcă? Unde e nevoie, urcă. . Ştie cum să ia, la pantă, Poza cea mai elegantă Şi porneşte mai departe Chiar cu schiurile sparte… …………. | 10. -Soarele de la amiază Văd că nu prea se bronzează Nici pe gât şi nici pe piept, Nici pe spate, nici pe faţă. Fii şi tu băiat deştept, Vino mai de dimineaţă. . Cum e el ascultător, A venit Apolodor Pe la cinci şi jumătate Şi a stat mai mult pe spate Şi-a făcut, pe îndelete, Raze ultraviolete. . Şi pe urmă, a mai stat Până s-a decolorat. ………….. | 11. Dacă vezi că nu e chip Să faci plajă pe nisip, De căldură şi dogoare, Te arunci frumos în mare. . Şi pluteşti, pluteşti, pluteşti, Printre alge, printre peşti, Prin talaze, peste stânci, Pe sub apele adânci, Printre sute de catarge Ale navelor pierdute, Printre scoicile tăcute, Unde unda nu se sparge, Şi înoţi, înoţi, înoţi, Până simţi că nu mai poţi. . Astfel, înotând de zor, Pentru plajă, tocmai jos A găsit Apolodor Locul cel mai răcoros. Şi acum doarme profund Pe nisipul de la fund… ……………. |
12. -Se cuvine fiecare Să aducă demâncare! . Astfel, răspicat şi greu, Îşi încheie Amedeu Înţeleapta cuvântare. . Şi, cu pasul lor uşor, Au pornit la drum, apoi, Gospodarii amândoi: Leul şi Apolodor. Iar Ilie a rămas. . Şi-a trecut aşa un ceas. Şi pe când şedea Ilie Singur în bucătărie, Ce aduce Amedeu? Caşcaval de Penteleu… . Mai târziu, Apolodor Vine cu un peştişor…. ……………. | 13. -După ultimele ştiri, Astăzi vom avea la masă Şi vreo câţiva musafiri. Şase ouă ai în plasă, Du-le tu, frumos, acasă. Fii atent să nu le spargi: Plasa are ochiuri largi… . De atent, a fost atent, N-a uitat nici un moment; Preţiosul aliment Nu i-a fost indiferent: Nu că-i fac un compliment, Dar l-a dus cu sentiment, L-a purtat uşor şi lent, Dând dovadă de talent. L-a ferit şi de ciment, Şi de zid, şi de curent. S-a purtat cu el prudent, Dar n-a fost suficient. . -Ghinionul, evident! Şi cum plasa n-a fost nouă Au ieşit, prin accident, Şase musafiri, din ouă… ……………. | 14. -Ce balon ai, Amedeu! Dă-mi-l să mă joc şi eu… . Când te roagă cineva Ce-ţi rămâne de făcut? I l-a dat cu împrumut – Se putea să nu i-l dea? . Iar acum, Apolodor, Tot el strigă: – Ajutor! Amedeu! Nu vezi că zbor? …………… | 15. Coborârea e plăcută Cu oricare paraşută, Mai ales când eşti decis Să o faci cu scop precis. . Astfel, cel care coboară, Dacă are multă sfoară Şi mai are şi un zmeu, Chiar de-ar coborî mereu, Zmeul, e de presupus Că se va urca mai sus Şi, de-acolo, n-o să cadă, Ba, adeseori, în plus, O să dea voios din coadă, Mulţumit şi zâmbitor. . (Teoria de mai sus E a lui Apolodor.) ……………. |
16. -Iar faci mofturi la mâncare… Spune, cum vrei tu să creşti? Să-ţi mai pun un pic de sare? Dacă nu mănânci, slăbeşti… Să-ţi aduc salată crudă? Poate vrei să-ţi fac un ceai… . Dar Ilie, să n-audă! Nu mănâncă, nici să-l tai… Stă cu ochii în tavan, N-are chef nici de răspuns… . Şi aşa, după un an, Iată, bietul ce-a ajuns… …………….. | 17. S-a-ntâmplat ceva grozav: Azi, Ilie e bolnav, După cât se pare, grav! . Înţeleptul Amedeu (E şi doctor, va să zică) Priceput, ca orice leu, Îl consultă şi explică: -Unii canguri, fac aşa: Când mănâncă, trag la fit, Ţin mâncarea pe măsea, Mestecă, dar nu înghit, Şi, păstrând mâncarea-n gură, Fac un fel de umflătură Care, când e uriaşă, Leii o numesc toltoaşă. Deci, Ilie are încă Boala asta. Ce să fac? Nu cunosc decât un leac: Să înghită ce mănâncă… ………………. | 18. …Deci, găsind în almanah Nişte note, Amedeu A lăsat jocul de şah, Preferat de orice leu Şi a spus: – Priveşte! Ah! Numai melodii de Bach Pentru clarinetul meu. Ţine-le, Apolodor… . Nu-i plăcut şi nici uşor Dacă ţii ceva prea mult, Ba e chiar obositor. Deci, a spus Apolodor: -E un ceas de când te-ascult, Prea iubite Amedeu… Mulţumesc. Acuma, ah! Mai slăbeşte-mă cu Bach. Pentru mine e cam greu… . Dar mai cugetând un pic, Pentru bunul meu amic A găsit el o metodă – Foarte simplă şi comodă Ca să cânte cât vrea, ah! Melodiile de Bach. ……………. | 19. Cel mai mare cititor Este tot Apolodor. . Iată-l, a ajuns acum La al treilea volum Şi ia carte după carte Şi citeşte mai departe. . Ce-o fi învăţat din toate Paginile studiate Meşterul Apolodor? . Cum se face un vapor… ……………. |
20. Am notat în calendar: Azi e ziua lui Ilie. Să intrăm în florărie; Un buchet e necesar. . Vai, cu câtă bucurie O să pună la ierbar Florile primite-n dar Şi ce vesel o să fie! . Iată clipa! Am ajuns! Iar Ilie, bine tuns Şi cu şorţul din portret, . De emoţie pătruns, A mâncat, încet, încet, Jumătate din buchet… . (A compus acest sonet Amedeu, leul poet.) ……………. | 21. Astăzi, Amedeu mi-a spus că Nu admite nici o muscă, Ba mi-a arătat şi câte Sunt murdare şi urâte. . Uite una, pe covor! M-a simţit…Porneşte-n zbor Şi se-aşază fără teamă Drept la Amedeu pe coamă. . Ca să fiu operativ Şi s-o prind definitiv Trebuie să fac un salt Mai precis şi mai înalt. . …La sfârşit, o constatare: Unde dai şi unde doare… ……………….. | 22. Ca să creşti, eşti obligat, Când e ora de culcat, Să te urci frumos în pat. . Spune-i asta lui Ilie! Nu se culcă, orice-ai face. De culcat, nu vrea să ştie. Parcă patul are ace… . Azi aşa, mâine la fel, Când să-l culci, fuge pe stradă Ia uitaţi-vă la el: Parcă a-nceput să scadă… . Peste-un an şi jumătate Cam aşa o să arate… ………………….. | 23. -Zgomotul e foarte rău Pentru cei din jurul tău. Îl suport destul de greu Chiar şi nervii mei de leu… . Astfel zice Amedeu! Şi adaugă: – În fine! A plecat…E foarte bine… După ce-am scăpat de chin Să mă liniştesc puţin. . După care, împăcat, Şade pe fotoliul pat Şi apasă pe buton. Vai, ce mare ghinion! Astăzi la televizor, E program Apolodor… ……………. |
24. Sportul e folositor Pentru toţi. Apolodor Boxul face muşchi de fier, Dar mănuşile de piele Pentru mine sunt cam grele Să le port numai pe ger. . Printre altele, un sport Mă atrage cel mai tare: Să ridic, fără efort, Greutăţile uşoare… ………………….. | 25. Cangurii, precum se ştie, Suferă de anemie. . Iată marele motiv, Iată pricina ciudată Pentru care niciodată N-am putut să fiu sportiv. . Dar se vede din portret Că, deşi nu sunt atlet, Mi-am făcut un şorţ de sport Şi, din când în când îl port. ……………….. | 26. -Mare om a fost acela Care-a inventat umbrela! . După cum putem vedea Cel ce cugetă aşa Este leul Amedeu. . Iar după un sfert de ceas, Când îi cade-un strop pe nas, Cugetă, acelaşi leu: -Orice ploaie, va să zică, Până ce porneşte, pică. O să plouă. Este clar. Să deschid umbrela… . Dar, Laolaltă, trei umbrele S-ar ciocni rău între ele, De n-ar fi Apolodor Şi un pic inventator… ………………. | 27. Printre alte vorbe vechi A rămas de la strămoşi Vorba că pe mincinoşi Îl cunoşti după urechi. . Chiar adevărat să fie? Cam de şase ori pe lună, După câte ştiu, Ilie Spune câte o minciună…. ………………. |
28. E ştiut că orice peşte În borcan se plictiseşte. . Deci, având Apolodor Prin vecini, cam de un an, Un prieten bicolor – Corcitură de biban – Şi aflând Apolodor Că amicul bicolor I se plictisea de moarte, I-a făcut cadou o carte. . De atunci, acel biban Cere zilnic un roman… ………………. | 29. Orice fluture se cere Pus între lepidoptere. Dar un lucru pare clar: Până-i vezi în insectar Aripa de chihlimbar Poţi fi sigur, uneori, Că gonindu-l printre flori Fluturele nu se lasă Până nu te vede-n plasă… . P.S. Unde-un un cuvânt mai greu (Cum ar fi lepidoptere), Întrebaţi-l pe-Amedeu, Vă răspunde cu plăcere. ……………… | 30. La culcare, nu-i frumos Şorţul să-l arunci pe jos. Pune-l pe un scăunel. Lui Ilie nici nu-i pasă, Parcă n-ai vorbi cu el. Şorţul, tot pe jos îl lasă. Dimineaţa, şorţul cui E mototolit şi şui?… ………… | 31. Ce-o fi oare în borcan? Mere, pere, suc de hrean Sau sirop de leuştean? Eu sunt vegetarian… O fi plin? Sunt curios… Ia să-l trag puţin în jos. . După cum puteţi vedea, În borcan era vopsea… ………………. |
32. Pinguinii – doi la mie - Sunt pescari de meserie. Ceilalţi, ca Apolodor, Numai dacă au răbdare, Prind şi ei, de ziua lor, Câte-un peşte foarte mare. De asemenea, se ştie Că Apolodor, din apă, Scoate câte o scrumbie Afumată sau cu ceapă. . Cel mai greu se pescuieşte Unde nu există peşte, Dar şi-acolo, deocamdată, El a pescuit o gheată. ……………. | 33. Cine e acest erou Încălţat şi cu tricou? . E nevoie să mai spun? . Cum de este cel mai bun Şi mai glorios portar? Cum de este lăudat Chiar în „Sportul Popular”? Cum de are pieptul lat? Cum a devenit atlet Şi de unde i-a fost tras Faima lui de mare as? . Cred că nu e un secret: Poate învăţaţi la şcoală Sau aflaţi de la părinţi Că Apolodor se spală Zilnic, de trei ori, pe dinţi… ………….. | 34. Pe sub vechile cetăţi Se găsesc antichităţi. . Câte unele (nu toate) S-au păstrat pe jumătate. Deci, săpând, Apolodor A găsit o jumătate Dintr-un antic senator Cu veşminte colorate Şi i-a spus lui Amedeu: -Ăsta e pentru muzeu. Ia te uită cum îl dreg: În oglindă e întreg… ………….. | 35. -Unde fugi, Apolodor? Pentru ce atâta zor? N-auzi? – strigă Amedeu – Stai puţin că vin şi eu. . Iată, după ei, Ilie Vine ca o vijelie: -Unde fugi, Apolodor? Pentru ce atâta zor? Ce te-oi fi grăbind aşa? Poate arde undeva. . Strigă şi el, de pomană, Şi pe urmă, ţin-te goană… . La sfârşit e mai uşor Să expunem într-o frază Goana lui Apolodor: El, savant cum altul nu e, Vrea să vadă o statuie Şi să afle personal, Dacă e sau nu pe cal. ………….. |
36. Peste piatră, peste lut, Merge un astronaut; Merge în necunoscut, Calcă grav, calcă tăcut Şi e foarte precaut… . Câtă cale-a străbătut Prin acest lunar ţinut! Pe deasupra, cerul mut Se întinde ca un scut. . Cum spuneam la început, Peste piatră, peste lut, Merge un cosmonaut. Şi mai merge un minut Tot aşa de precaut. Dar, deodată, ce-a văzut? S-a temut, nu s-a temut? Lângă el a apărut Încă un cosmonaut Foarte, foarte cunoscut… ……….. | 37. După cum e şi normal Nu oricine are parte Să primească personal Telegrame de pe Marte. . Totuşi, prin telegrafie, De la postul receptor S-a primit pentru Ilie Şi pentru Apolodor, În mai multe exemplare, Telegrama următoare: „Stop. Sosim cu prima navă, Doar un ceas ne mai desparte. Zoe nu mai e bolnavă. Verişorii de pe Marte.” . Vai, ce mare bucurie! (Cred că nu mai e nevoie Să vă spun că nu se ştie Cine-i marţiana Zoe Şi de ce a fost bolnavă.) . Şi-a sosit ca o săgeată Falnica aeronavă Fix, la ora anunţată, . Şi acum, priviţi în carte Cine sunt şi cum arată Verişorii de pe Marte… …………… | 38. A ieşit Apolodor În costum de vânător Are gloanţe, fel de fel, Să ne ţinem după el. . Merge crunt, merge pe jos Înarmat şi fioros. O să fie, parcă văd, Jale mare şi prăpăd. . Am greşit şi nu mă mir: În pădure, pentru tir, Fiindcă-i mare ochitor, E poftit şi dumnealor Să le fie profesor… ………….. | 39. Vara, într-un copac Locuia un pitpalac Şi cânta fermecător Şi-l iubea Apolodor, Îl iubea ca un copil Şi-i ducea mereu pistil Ba, în cuib, câteodată, Îi punea şi ciocolată (Aliment pe care încă Pitpalacii îl mănâncă). . Dar aşa a fost să fie: Toamna, păsările fac Marea lor călătorie Deci, adio, pitpalac! . Şi-a rămas acel copac Singur, ca o colivie Părăsită şi pustie. Şi atunci, Apolodor, Trist şi copleşit de dor, A urcat, foarte curând, Sus, în cuib, un difuzor. Şi aşa, din când în când, Mai stătea şi el, oftând. Iar dacă venea vreodată Cu pistil sau ciocolată Îi ploua de sus, în cale, Melancolic şi agale Mii de note muzicale… …………….. |
40. Totul e ca într-un joc. Roşu spune: „Stai pe loc!” Pata galbenă, rotundă, Ce poate să spună, deci? „Mai aşteaptă o secundă!” Dar cea verde? „Poţi să treci!” . Greu e numai prima oară. Iar când ştii pe dinafară Fiecare ce arată, Nu treci singur niciodată!… ……………….. | 41. -Eşti puternic, Amedeu, Dar să ştii că nu e greu. Am să-ţi dovedesc din plin Forţa mea de pinguin. . Şi aşteaptă Amedeu Răbdător ca orice leu. . Iată că peste o clipă S-a întors Apolodor Şi-a ieşit învingător Cu o singură aripă… ………….. | 42. Aş putea să-ţi dau un sfat: Spală-te şi fii curat. Uite, astăzi te cam strică Petele de pe burtică. Socotind că n-ar fi rău Să te speli într-un hârdău, Cred că leacul cel mai bun E clăbucul de spun… . Tace leul înţelept Şi atunci Apolodor Spune: – Ce e drept, e drept! Spală-mă, pe gât, pe piept, Vreau să fiu strălucitor. . Cu săpun şi cu leşie L-au spălat apoi, vârtos, Amedeu şi cu Ilie. Şi apoi,ce bucurie Când l-au aşezat, frumos, Printre rufe, pe frânghie… ………… | 43. Cum vedeţi, Apolodor Ţopăie într-un picior Graţios ca un dulap Şi cu un butoi pe cap. . Iată, vine şi Ilie. -Ce-i cu tine? -Ce să fie? Vreau să cumpăr şi să car Mere de la Aprozar. Hai să mergem amândoi. Dacă ai de gând să vii, Lasă jos acest butoi. Ştii că merele sunt grele… . -Cui să-l las? -Păi văd că-l ţii… -Eu? Nici gând… Stă pe proptele… ……………. |
44. Cine-i mare gospodar Şi nu rabdă nici măcar Colţul unui geam murdar? Sigur că Apolodor… . Dar aşa, e foarte greu… . Iată, vine Amedeu Şi, pe limba lui, fireşte, Ca un înţelept vorbeşte: -Folosind această scară, Orice muncă e uşoară. Scara mai e bună dacă Ţi se face chef de joacă… . Cum vedeţi, Apolodor A descoperit uşor O metodă foarte bună. . Geamul, o să iasă lună. …………………………………………….. | (Text integral: GELLU NAUM, A DOUA CARTE CU APOLODOR, Editura Tinetretului, Bucureşti,1970). |





serbare iunie 2009_01 | serbare iunie 2009_02 |

Am vrut sa-ti culeg o floare,
Un mic ghiocel frumos,
Dar pana la urma moare
Si cui e de folos?
Refren: E ziua ta, mamico,
In dar ti-am adus inima
si crede-ma, mamico,
Un dar mai frumos nu se putea.
Am vrut sa-ti culeg stelute,
sa-ti fac un frumos colier,
Dar cine nu stie oare
Ca in zori stelutele pier?
Refren: E ziua ta, mamico,
In dar ti-am adus inima
si crede-ma, mamico,
Un dar mai frumos nu se putea.
Am vrut sa-ti culeg o raza
De soare, sa-ti prind in par,
Dar tu stralucesti mai tare
De dragoste si dor.
Refren: E ziua ta, mamico,
In dar ti-am adus inima
si crede-ma, mamico,
Un dar mai frumos nu se putea.
| poate mai urmeaza ... |

| cu versuri cu tot |
| Pu, pu, pu, strici mereu, somnul meu, pupaza din tei. Las' ca mi te prind motato si te-oi intreba ce vrei, Cand ti-oi smulge coada toata si te-oi vinde pe cinci lei. Pu, pu, pu, pu, pu, pu, chiar acu, o sa-ti viu de hac! Si-ajungand la tei caciula peste cuib capcan-o fac. Si-apoi, scotocind cu mana, prind de gat puiul de drac. Ha, ha, ha, vezi asa, mi te-am prins, ca de mult ti-o coc! Si la targ ajuns cu dansa, printre lume imi fac loc, Strigand cat ma tine gura, sa se-auda-n iarmaroc: Negustor, pupazi vand, marfa mea-i blanda ca un miel. Dar un mos cu barba deasa, de unde-o fi fost de fel, Imi croi cateva bete, luand pupaza cu el. Ajutor, hai sariti! Hotii, mai, prada-un negustor. Mosul insa, rupand sfoara, zvarle pupaza spre nor, Si dihania, voioasa, o porni spre sat in zbor. Astazi iar, pu, pu, pu, ca un drac, sus in tei la noi! Poti sa canti la noi, spurcat-o pana-n veacul de apoi! Nu mai fac negustorie cu motate de-alde voi. |
| acum urmeaza povestea lui Nica al Petrii |
| Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn, cu vai-nevoie, zicandu-mi: Scoala, duglisule, inainte de rasaritul soarelui; iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce, ca sa nu-ti mearga bine toata ziua?... Caci asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib, de multi ani, intr-un tei foarte batran si scorburos, pe coasta dealului, la mos Andrei, fratele tatei cel mai mic. Si numai ce-o auzeai vara: Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! dis-dimineata, in toate zilele, de vuia satul. Si cum ma scol, indata ma si trimite mama cu demancare in tarina, la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori, tocmai in Valea-Seaca, aproape de Topolita. Si pornind eu cu demancarea, numai ce si aud pupaza cantand: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu, atunci, sa nu-mi caut de drum tot inainte? ma abat pe la tei, cu gand sa prind pupaza, caci aveam grozava ciuda pe dansa: nu numaidecat pentru pupat, cum zicea mama, ci pentru ca ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. Si cum ajung in dreptul teiului, pun demancarea jos in carare pe muchea dealului, ma sui incetisor in tei care te adormea de mirosul... florii, bag mana in scorbura, unde stiam, si norocul meu!... gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de multumire: Taci, lelita, ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum! Si cand aproape sa scot pupaza afara, nu stiu cum se face, ca ma spariu de creasta ei cea rotata, de pene, caci nu mai vazusem pupaza pana atunci, si-i dau iar drumul in scorbura. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie, dupa cum auzisem, din oameni, ca se afla prin scorburi cateodata si serpi, unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar bag mana sa scot pupaza... pe ce-a fi...; dar ea, sarmana, se vede ca se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii, undeva, caci n-am mai dat de dansa nicaieri; parca intrase in pamant. Mai! anapoda lucru s-aista! zic eu inciudat, scotand caciula din cap si tuflind-o in gura scorburii. Apoi ma dau jos, caut o lespede potrivita, ma sui cu dansa iar in tei, imi iau caciula si in locul ei pun lespedea, cu gand c-a iesi ea pupaza de undeva pana m-oi intoarce eu din tarina. Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari... Si oricat oi fi mers eu de tare, vreme trecuse la mijloc doar, cat am umblat horhaind cine stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei, sa prind pupaza, si lingurarilor, nici mai ramane cuvant, li se lungise urechile de foame asteptand. S-apoi, vorba ceea: Tiganului, cand i-e foame, canta; boierul se primbla cu mainile dinapoi, iar taranul nostru isi arde luleaua si mocneste intr-insul. Asa si lingurarii nostri: cantau acum indracit pe ogor, sezand in coada sapei, cu ochii painjeniti de-atata uitat, sa vada nu le vine mancarea dincotrova? Cand, pe la pranzul cel mare, numai iacatama-s si eu de dupa un damb, cu mancarea sleita, veneam, nu veneam, auzindu-i lalaind asa de cu chef... Atunci au si tabarat balaurii pe mine, si cat pe ce sa ma inghita, de nu era o chiranda mai tanara intre dansii, sa-mi tie de parte. — Hauileo, mo! ogoiti-va! ce tolocaniti baiatul? Cu tatul sau aveti ce-aveti, iar nu cu dansul! Atunci lingurarii, nemaipunandu-si mintea cu mine, s-au asternut pe mancare, tacand molcum. Si scapand eu cu obraz curat, imi iau traista cu blidele, pornesc spre sat, ma abat iar pe la tei, ma sui intrinsul, pun urechea la gura scorburii si aud ceva zbatandu-se inauntru. Atunci iau lespedea cu ingrijire, bag mana si scot pupaza, vlaguita de atata zbucium; iar ouale, cand am vrut sa le iau, erau toate numai o chisalita. Dupa asta vin acasa, leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de mama vro doua zile in pod prin cele putini harbuite; si unadoua, la pupaza, de nu stiau cei din casa ce tot caut prin pod asa des. Insa a doua zi dupa asta, iaca si matusa Mariuca lui mos Andrei vine la noi, c-o falca-n cer si cu una in pamant, si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea: — Mai auzit-ai dumneata, cumnata, una ca asta, sa fure Ion pupaza, care, zicea matusa cu jale, ne trezeste dis-dimineata la lucru de atatia ani? Grozav era de tulburata, si numai nu-i venea sa lacrimeze cand spunea aceste. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa, caci pupaza era ceasornicul satului. Insa mama, sarmana, nu stia de asta nici cu spatele. — Ce spui, cumnata?! Da ca l-as ucide in bataie, cand as afla ca el a prins pupaza, s-o chinuiasca. De-amu bine ca mi-ai spus, las pe mine, ca ti-l iau eu la depanat! — Nici nu te mai indoi despre asta, cumnata Smaranda, zise matusa, caci de zbantuitul ista al dumnitale nimica nu scapa! Ce mai atata? Mi-au spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o; gatul imi pun la mijloc! Eu, fiind ascuns in camara, cum aud unele ca aceste, iute ma sui in pod, umflu pupaza de unde era, sar cu dansa pe sub streasina casei si ma duc de-a dreptul in targul vitelor, s-o vand, caci era tocmai lunea, intr-o zi de targ. Si cum ajung in iarmaroc, incep a ma purta tantos printre oameni, de colo pana colo, cu pupaza-n mana, ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor. Un mosneag nebun, c-o vitica de funie, n-are ce lucra? — De vanzare-ti e gainusa ceea... mai baiate? — De vanzare, mosule! — Si cat cei pe dansa? — Cat crezi dumneata ca face! — Ia ad-o-ncoace la mosul, s-o dramaluiasca! Si cum i-o dau in mana, javra dracului se face a o cauta de ou si-i dezleaga atunci frumusel ata de la picior, apoi mi-o arunca-n sus, zicand: Iaca pozna, c-am scapat-o! Pupaza, zbrr! pe-o dugheana si, dupa ce se mai odihneste putin, isi ia apoi drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz, uitandu-ma dupa dansa!... Eu atunci, hat! de sumanul mosneagului, sa-mi plateasca pasarea... — Ce gandesti dumneata, mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu ti-a fost de cumparat, la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu junca asta de mine! Inteles-ai? Nu-ti para lucru de saga! Si ma bagam in ochii mosneagului, si faceam un taraboi, de se stransese lumea ca la comčdie imprejurul nostru; da, iarmaroc nu era?! Dar stii ca esti amarnic la viata, mai baiate?! zise mosneagul de la o vreme, razand. In ce te bizui de te indarjesti asa, nepoate? Dec! nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te mananca spinarea, cum vad eu, mai tica, si ia acus te scarpin, daca vrei, ba s-un topor iti fac, daca ma crezi, de-i zice aman, puiule! cand ii scapa de mana mea! — Da pace baiatului, mosule, zise un humulestean de-ai nostri, ca-i feciorul lui Stefan a Petrei, gospodar de la noi din sat, si ti-i gasi beleaua cu dansul pentru asta. — He, he! sa fie sanatos dumnealui, om bun; d-apoi chitesti dumneata ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul; chiar mai dinioarea l-am vazut umbland prin targ, cu cotul subsuoara, dupa cumparat sumani, cum ii e negustoria, si trebuie sa fie pe-aici undeva, ori in vro dugheana, la baut adalmasul. Apoi bine ca stiu a cui esti, mai tica! ian stai oleaca, sa te duc eu la tata-tau si sa vad, el te-a trimis cu pupazi de vanzare, sa spurci iarmarocul? Toate ca toatele, dar cand am auzit eu de tata, pe loc mi s-a muiat gura. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni, si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti, uitandu-ma inapoi sa vad, nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul, drept sa va spun. Vorba ceea: Lasa-l, mai! L-as lasa eu, dar vezi ca nu ma lasa el acum! Tocmai asa patisem si eu; ba eram inca bucuros ca am scapat numai cu-atata. Bine-ar fi s-o pot scoate la capat, macar asa, cu mama si cu matusa Mariuca, gandeam eu, batandu-mi-se inima, ca-ntr-un iepure, de frica si de osteneala. Si cand ajung acasa, aflu ca tata si mama erau dusi in targ; si fratii imi spun, cu spaima, ca-i pozna mare cu matusa lui mos Andrei: a sculat mai tot satul in picioare din pricina pupezei din tei; zice ca i-am fi luat-o noi, si pe mama a pus-o in mare suparare cu asta. Stii ca si matusa Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om; nu-i o femeie de inteles, ca matusa Anghilita lui mos Chiriac, s-a mantuit vorba. Si cum imi spuneau ei ingrijiti, numai ce si auzim cantand in tei: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sora-mea Catrina zise atunci cu mirare: — I-auzi, badita! Doamne, cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe sfanta dreptate! — Mai asa, surioara!... Dar in gandul meu: Cand ati sti voi cate a patimit, sireaca, din pricina mea, si eu din pricina ei, i-ati plange de mila! Zahei insa ne lasase vorbind si se ca mai dusese in targ, dupa mama, sa-i spuna bucurie despre pupaza... Si a doua zi, marti, taman in ziua de lasatul secului de postul SanPetrului, facand mama un cuptor zdravan de alivenci si placinte cu poalele-n brau, si parpalind niste pui tineri la frigare, si apoi tavalindu-i prin unt, pe la pranzul cel mic, cheama pe matusa Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima: — Doamne, cumnatica-hai, cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata, luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim, soro, mai bine sa mancam ceva din ce-a da Dumnezeu, sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea gospodarilor nostri si: Cele rele sa se spele, cele bune sa s-adune; vrajba dintre noi sa piara, si neghina din ogoare!Caci, dac-ai sta sa faci voie rea de toate, zau, ar trebui de la o vreme s-apuci campii! — Asa, cumnata draga, zise matusa Mariuca, strangand cu nedumerire din umere, cand se punea la masa. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui alta data temei pe vorbele oamenilor! Apoi incepem cu totii a manca. Si altii ca altii, dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale, sa-mi fie pe toata ziua. |

| © 2007- toate drepturile si nu numai acordate lu' tata dan . Toate articolele si opiniile prezentate pe acest blog sunt proprietatea exclusiva a proprietarului. Republicarea partiala sau integrala fara acordul autorului este STRICT INTERZISA! daca aveti ceva de comentat incercati mai sus. |